Plouă. E în toiul lui octombrie, dar plouă. O ploaie enervantă, de-a dreptul bacoviană. Aş fi spus că nu-mi place ploaia. De cele mai multe ori când ies din casă dimineaţa şi observ că afară plouă privesc lung.
Plouă… plouă… plouă…! Parcă zici că toţi norii şi-au propus să se golească în ziua asta. Azi dimineaţa însă am zâmbit. Am zâmbit pentru că exact înainte să ies pe uşă m-am îndreptat spre raftul cu cărţi şi am ales o carte nouă, am ales ,,Despre ploaie”, a lui Martin Page.
Am urcat în transport, aici foarte multe locuri libere şi am început să citesc: ,,Ploaia este cuvântul de recunoaştere printre cei ispitiţi de o oarecare suspendare a lumii. Să spui că îţi place ploaia înseamnă să te recunoşti diferit”
Încet-încet a început să-mi placă eseul lui Martin Page şi i-am dat dreptate. O să vă arăt câteva fragmente care mi-au plăcut mie cel mai mult.
,,Înveţi să iubeşti ploaia aşa cum înveţi să iubeşti vinul: mai întâi te strâmbi, ca să pari diferit şi cu riscul de a nu-ţi face cunoscute gusturile. Ca orice iubire adevărată, ea necesită inventivitate, chibzuinţă şi o anumită experienţă de viaţă.”
,,Ploaia poartă în sine genele copilăriei. Când eram mici, ne stropeam cu furtunul, ţopăiam în bălţi şi ne băteam cu apă.”
,,Când plouă, oamenii citesc, merg la cinema şi se îndrăgostesc, artiştii lucrează, soldaţii rămân în corturi. Dar ce fac bărbaţii şi femeile când nu plouă? Fac plajă, pierd vremea în faţa vitrinelor magazinelor de îmbrăcăminte şi organizează diverse petreceri.”
Pasajul ăsta m-a amuzat teribil: ,,Cea mai mare parte a apei de pe Pământ este sărată, şi totuşi apă de ploaie este dulce. Sărea a rămas acolo sus cu un scop necunoscut. Poate e folosită la colorarea norilor.”
Viaţa este ca un curcubeu. Ai nevoie atât de soare, cât şi de ploaie , pentru a face să îi apară culorile.
Vă recomand să citiţi şi voi cartea într-o zi ploioasă, o să priviţi altfel lucrurile. În orice caz, e o lectură mai mult decât uşoară şi plăcută.
