Nistor Lazar: ,,Sunt fericit atunci când știu că sunt util”

0
1558

Este președinte al Senatului Studențesc al ASEM, membru în consiliul de administrare a instituției unde își face studiile, dar și fondatorul portalului de știri Actual.md.

Nistor Lazar este un tânăr foarte activ, de aceea nu doar că e implicat în multe proiecte, dar îl vezi și la diverse conferințe și traininguri, atât în țară cât și în afara acesteia.

De curând, Nistor este și reprezentant în componenţa Comisiei guvernamentale pentru politicile de tineret din Ministerul Tineretului și Sportului. Jurnalismul, voluntariatul și proiectele în sfera tineret sunt domeniile în care se regăsește cel mai mult.

Solicitat de Femme.md, Nistor ne-a povestit despre experiența sa, despre începuturi, dar și despre tumultul vieții și motivul pentru care a ajuns să activeze în domeniul jurnalismului, despre acestea ne spune în interviul ce urmează.

 

Eu nu am descoperit încă jurnalismul, mă aflu abia la începutul unui drum plin de tentaţii şi neprevăzut, a cărui destinaţie sper să mă găsească în ipostaza unui jurnalist profesionist.

De ce vreau să devin jurnalist? Nu am vrut să profesez în jurnalism. În clasa a X-a vroiam să devin farmacist. Am citit multe enciclopedii, cărți despre sănătate, cum se tratează anumite patologii și niciodată nu m-aș fi gîndit, că voi activa într-un domeniu atât de străin mie, pe atunci. Am absolvit liceul la profil real și am decis să depun actele la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, dar cum socoteală de acasă nu se potriveşte cu cea din târg  şi cum în viaţa nu toate ne reușesc, mi-am retras actele şi am depus la economie.

Îmi amintesc că în primul an de facultate am început să scriu primele mele „opere»,  primu meu articol, care nu însemna altceva decât câteva rânduri.Nu după mult timp, am păşit pragul unei redacţii de ziar, inima îmi bătea ca un ceasornic, parcă simţeam gustul dulce — picant al emoţiei. Fiind student la finanțe şi limitat în marea jurnalismului, nimeni nu-mi dădea atenţie şi totuşi, am strâns din dinţi şi mi-am înăbuşit frica.În cadrul redacţiei  la ,,Curierul Economic” am cunoscut persoane foarte bine informate, dar și bine pregătite în domeniul jurnalismului. Am înaintat, am fuzionat cu lumea de acolo, cu aerul încins de computere, vocile persuasive a trei jurnaliste „cuvinte şi adevăruri» zăceau în articolele ce se vedeau pe monitoare. Liuba Lupaşco a reuşit să mă îndrume cu seninătate şi încredere, dar şi să mă înveţe primii paşi în scrierea unui articol.Debordanța ei a impresionat pe mulţi, aşa încât am ajuns să scriu acum ceea ce vreau şi nu ceea ce mi se impune, cu toţii ştim că astăzi unui jurnalist  îi e „sortit» să scrie ceea ce se vinde – adevăr sau fantezie — atâta timp cât ies banii. Primul articol l-am înmânat timid îndrumătoarei mele din cadrul ziarului (râde), Zinaida Lupașcu şi am aşteptat verdictul, plimbându-mă prin redacţie. După o aşteptare de mai mult de o oră, m-a chemat ca să corectăm greşelile de exprimare, de scriere ca mai apoi, să reuşesc să-mi perfecţionez stilul.

Pentru mine era ceva fantastic, să-mi văd numele tipărit sub un articol. Evident, acum privesc în urmă şi nu-mi pot abţine zâmbetul ce radiază mulțumire și satisfacție.

După experiența obținută la „Curierul Economic” am lansat un portal media și-mi sunt propriul angajat. Au mai fost şi alte momente decisive în viaţa mea de mic „jurnalist”, prin care am descoperit cât de mult îmi doresc să practic această meserie, să văd lumea întreagă nu cu ochiul unui hoinar boem, ci cu intransigenţa, complexitatea şi experienţa unui jurnalist dornic de informaţie.

Am participat la traininguri pentru jurnalişti, am văzut live cum acţionează reporterii, fotografii, cameramanii, ca mai apoi să convertesc în cuvinte tot ce am văzut şi am trăit acolo.

„Micul jurnalism” pe care îl făuresc acum și pe propriu portal, www.2×2.md ulterior devenind www.actual.md,  mi-a acutizat simţul de observaţie, m-a învăţat să privesc dincolo de superficialitate, să pătrund în fiecare eveniment, în fiecare persoană, în fiecare clipă trăită.

Nu mă înşel atunci când îmi zic, că văd lumea altfel, de parcă tot timpul ar trebui să scriu despre ea, să-i surprind momentele speciale, să găsesc cheia esențialului.Poate că tot ce am scris până acum în ziar, dar și pe site este departe de ceea ce experţii numesc jurnalism profesionist, dar vreau să cred că într-o bună zi, o să ajung să public şi eu articole adevărate în ziare adevărate.

Sunt fericit atunci când știu că sunt util. Atunci când oamenii au nevoie de mine. Nu îmi place să fiu trist, dar în astfel de momente – muzica mă salvează.

Dacă ar fi să mă întorc în timp, aş alege exact acelaşi drum, nu aş schimba nimic, absolut nimic, din bucuriile şi necazurile trăite în această meserie. Tot ce mi s-a întâmplat neplăcut m-a întărit, m-a făcut mai puternic şi am învăţat o lecţie, iar  întâmplările frumoase au fost ca o poveste pe care nu o voi uita niciodată.

Un sfat tinerilor și studenților jurnalişti: avem multe redacţii şi mulţi jurnalişti, totuşi, nu sunt destui reporteri pricepuţi, aşa că mergeţi în redacţii şi ,,furaţi”  meseria de la oamenii buni.

Text : Anghelina Parhomciuc
Foto : Femme.md

Distribuiți

LASĂ UN COMENTARIU