(foto) Crăciun în fiecare lună

0
1217

Am rătăcit minute în șir prin oraşul Hîncești, înainte de a găsi adresa la care voiam să ajungem.

În cele din urmă am întrebat un tânăr care era elev la un colegiu din preajmă ce ne-a direcționat spre Şcoala – internat specială pentru copii cu restanţe poliomielită şi paralizie cerebrală, mic internat comparativ cu celelalte clădiri de care era înconjurat, iar de la parterul căruia se auzeau voci de copii.

Cu sacoşele pline de fructe, dulciuri și jucării, am intrat în holul larg, unde alți câțiva vizitatori veniseră să le facă o mică bucurie celor mici. Copii erau așezați pe 3 rânduri și tocmai începeau să ne cântate un colind când am ajuns noi.

Am încercat să îi cuprind cu privirea, să le zâmbesc fiecăruia în parte. Erau peste 25 de copii de diferite vârste, care mă priveau curioși și sfioși din colțul cantinei unde avea loc manifestare de Anul Nou.

Supraveghetoarea şi directorul internatului ne-au oferit un scurt tur al locului după manifestarea de Anul Nou și în timp ce intram rând pe rând în toate camerele, puteam să aud din ce în ce mai mulți pași urmându-ne peste tot. Copii chicoteau, se ascundeau, fugeau și ne căutau apoi iarăși cu privirea.

După ce am terminat de văzut camerele, am rămas în urmă să ne jucăm cu copii.
– Cum te cheamă? Am întrebat o fetiță care era ca o prinţesă în rochie albă, ce se așezase deja comod la mine în brațe.
– Felicia, mi-a răspuns ea, zâmbindu-mi.
– Ai un nume frumos, Felicia. La fel de frumos ca tine!
– Eu nu sunt frumoasă.
– Desigur că ești frumoasă!, i-am răspuns eu cu convingător.
– Dacă sunt frumoasă, de ce m-au adus părinții mei aici şi foarte rar vin să mă ea acasă?
Nu am putut decât să o strâng în brațe mai tare, încercând să îmi dau timp pentru a găsi un răspuns potrivit.
– Oamenii mari fac multe greșeli, faptul că ești aici nu e vina ta, îți promit.

Între timp alte câteva fetițe se strânseseră în jurul meu, așa că am luat o carte din cutia de cărţi pe care am adus-o de la librăria Bestseller și am început să le citesc o poveste. În timp ce le citeam povestea, copii mă prindeau de mână.

Ceea ce le ofeream eu cu colegii mei acestor copii era nimic comparativ cu toată dragostea pe care o primeam necondiționat din partea lor.

După ce am închis cartea am continuat să vorbim:
– Mă tem că timpul de vizită s-a încheiat, m-a anunțat intrând în cameră şoferul microbuzului cu care venisem de la Chişinău spre Hîncești.
– Ohh, a trecut așa de repede, nici nu am realizat!
– O să vi și mâine pe la noi? M-a întrebat o fetiță cu păr șaten și ochii mari și negri.
– Mi-aș dori din suflet scumpo, dar nu pot să îți promit.
– De ce nu rămâi la noi în seara asta tu și colegii tăi?
– Unde aș dormi eu și colegii mei dacă am rămâne?
– Poți să dormi la mine în pat cu colegii tăi și o să dorm eu pe saltea, mi-a răspuns o fetiță care până atunci fusese tăcută.
– Suflet drag, aș rămâne aici cu voi în fiecare zi, dar mă tem că trebuie să plec acum.

Înainte de-a reuși să mă desprind din micul cerc, le-am îmbrățișat pe fiecare în parte. La ușă erau așezate zeci de pachete cu cadouri, toate împachetate festiv de echipa cu care am organizat proiectul ,,Fii tu însuți Moș Crăciun”.

– Atât de mulți oameni ne vizitează de Crăciun, ne-a spus supraveghetoarea şi directorul, apoi însă nimeni nu mai vine pe aici, și totul rămâne pustiu. Mi-aș dori uneori să fie Crăciun în fiecare lună, de dragul lor.

Dragul meu cititor, Crăciunul este unul dintre cele mai frumoase și mai calde evenimente ale sezonului, care aduce cu sine bucurie și pace în suflet.

Te invit însă să faci din fiecare lună al anului care urmează o sărbătoare, un Crăciun perpetuu care să aducă fericire în inimile oamenilor care au nevoie de tine! Sunt atât de mulți oameni în jurul nostru care tânjesc după afecțiune, înțelegere și cuvinte de încurajare. Aproape că nu există niciodată atâta bunătate în lume pe cât avem nevoi, de aceea te rog, nu te zgârcești să o oferi, și din sinceritatea inimii tale generează o sărbătoare a altruismului.

Dăruiește dragoste, atenție, grijă, emoție și compasiune celor din jurul tău. Un Crăciun de 12 luni fericit!

Povestea noastră nu se termină aici după anul nou încă cel puţin 50 copii din familii social vulnerabile vor benificia de cadouri şi produse alimentare prin intermediul proiectului sprijină.md din cadrul A.O. comunitatea Tinerilor Ambiţioşi.

Spre finalul acestui articol aduc sincere mulţumiri partenerilor: Librăria Bestseller, DC Donuts & Coffee,  Academia de Studii Economice (ASEM) și Comunităţii Tinerilor Ambiţioşi din Moldova.

Ul alt fel de mulţumesc o au două persoane care reprezintă două companii una de Catering Services în Chişinău iar cea laltă care trebuia să ne ofere doi pomi de Crăciun iar cu o zi înalte de eveniment niciuna nu răspundeau la telefon.

Iar pentru ceilalţi şi cele două persoane sus menționate continui gândul cu următoarele fraze de la o colegă pe nume Svetlana Sainsus:

,,”Mulţumesc” pentru fiecare comentariu care m-a jignit, pentru fiecare bârfa care o aud,  pentru că ştiţi să judecaţi un om deşi în viaţa voastră nu l-aţi văzut şi nu-l cunoaşteţi.

”Mulţumesc”  că ştiţi să trăiţi doar după ”am auzit“, ”Mulţumesc” pentru ca în loc să donaţi 1 leu pentru cineva , vă pierdeţi timpul să îmi număraţi hainele sau să-mi discutaţi viaţa personală!

”Mulţumesc” pentru toată neîncrederea, ”Mulţumesc” celor care cer ajutorul în faţă şi lovesc pe la spate, ”Mulţumesc” pentru că încercaţi să îngropaţi o muncă sau un proiect, ”Mulţumesc” pentru ca orice nu ar face cineva, cât nu s-ar strădui, voi – Atotştiutorii mereu găsiţi motiv de bârfe.”

Mai multe poze pot fi vizualizate AICI.

Distribuiți

LASĂ UN COMENTARIU