Cugetări despre blog și blogosferă

0
716

Mi-a scris cineva un mesaj de curând pe blog, după ce a citit câteva din postările mele, în care mi-a zis că pare să am o viață de poveste. Am zâmbit. În blogosfera asta mare, fiecare alegem despre ce scriem.

Eu am ales să scriu despre despre experiențe plăcute, despre activitățile din timpul liber, sau despre locurile interesante pe care le vizitez. Nu înseamnă nici pe departe că viața mea este un șir lung de plimbări, călătorii și beatitudine absolută. Ci înseamnă doar că prefer să scriu despre lucruri frumoase, alegând să nu-mi bat capul, cel puțin pe blog, cu neajunsurile și mizeriile zilnice, de care și eu, vă dați seama, mă lovesc inevitabil. În plus, blogul rămâne un spațiu public pe care este de preferat să-l decorăm frumos, un spațiu în care situațiile foarte personale nu își au, cel mai probabil, locul.

Dacă blogul meu emană optimism mă bucur foarte tare, ăsta îi este și scopul, însă nimeni nu are, în opinia mea, o viață de poveste, este chiar pueril să credem asta. Și viața mea este la fel ca toate, cu suișuri și coborâșuri, cu evenimente plăcute dar și neplăcute. Însă să mă plâng de lucrurile rele, mai cu seamă pe blog, nu ajută la nimic, mai bine aleg să mă concentrez asupra părții frumoase. Am observat că mulți sunt nemulțumiți de blogurile acestea optimiste ca al meu. Ca și cum ar trebui să coborâm de pe norișorul nostru și să ne travalim prin noroi pentru a fi în trend cu toți ceilalți. Să dăm din casă, să ne scandalizam, să lăsăm frustrările să alerge libere prin blogosferă, în numele traficului și al liniștii celor mulți și umili.

O altă problemă care mă macină este blogosfera… În cei șase ani am urmărit multe bloguri. Pe unele le urmăresc și astăzi, mi-au rămas dragi și am continuat să le citesc cu regularitate, simpatizând cu autorul chiar și după atât amar de timp. Pe altele, în schimb, le-am abandonat sau le vizitez mai rar. Poate că omul din spatele blogului s-a schimbat, poate că eu m-am schimbat, poate că blogul a fost orientat, intetionat sau nu, într-o altă direcție. Același lucru s-a întâmplat și cu blogul meu, bănuiesc. Sunt oameni care mă citesc cu regularitate, alții care m-au abandonat, nu putem fi pe placul tuturor și nici toți nu pot fi pe placul nostru. Însă cel mai tare mă irită blogării care devin mult prea comerciali. Nu mă înțelegeți greșit, nu este nimic rău în a câștiga ceva bănuți din scrisul pe blog, ba este chiar ideal. Însă când blogul devine o adevărată pauză publicitară, plin cu reclame plătite pentru servicii neîncercate, cu recomandări aberante și infotripuri sponsorizate, clar eu nu mai am ce citi acolo.

Ce este cel mai grav este că multe bloguri merg după același tipar, când citești despre vreo campanie pe un blog, ei bine fii sigur că o vei găsi la mai multe. Și nu e vorba doar de partea comercială, ci și de stilul de a scrie și a prezenta lucrurile. Niciodată n-am înțeles, nici în blogosferă nici în viață, de ce oamenii aleg să fie ca ceilalți, când originalitatea este o calitate atât de interesantă.

Apoi mai sunt și cei care dispar din blogosferă, unii de tot, închizându-și blogurile, alții alegând să scrie din ce în ce mai rar. Desigur, fiecare alege ce face cu blogul său. Poate este o chestiune de timp, de chef, de dispoziție. Poate că blogul a apărut în viața noastră la un anume moment, iar acum nu-și mai găsește locul. Poate a fost creat să umple un gol, iar astăzi nu mai este nevoie. Fiecare avem motivele noastre datorită cărora ne-am apucat să scriem și rămâne decizia noastră când vrem să încetăm, dar îmi pare rău când când blogări dragi trag oblonul. Noroc că blogosfera este un domeniu dinamic, unii s-au dus, alții le-au luat locul…

O mulțime de bloguri noi în ultima vreme, astăzi internetul fiind o unealtă la îndemâna tuturor să-și exprime ideile sau să-și povestească experiențele. Unele bloguri noi sunt interesante, recunosc, oamenii din spatele lor chiar au ceva de povestit. Altele din păcate sunt fade, fără esență, fără substanță, doar un alt blog în mulțime. E ușor să-ți deschizi un blog, ești entuziasmat să scrii primele articole. Mai greu este să-i dai o formă și să continui cu el. Foarte mulți se apucă de treabă, foarte puțini rămân. Chiar și printre prietenii mei, sunt oameni care s-au apucat la un moment-dat de blogăreală. Unii dintre ei chiar erau talentați în ale scrisului, însă microbul nu i-a prins și au abanonat rapid. Lipsă de timp, cică. Lipsă de interes zic eu, întotdeauna ne găsim timp pentru activitățile care ne plac cu adevărat, chiar dacă asta înseamnă doar un articol pe lună.

Cu un blog trebuie să perseverezi cumva. Că scriem pentru noi, că scriem pentru prieteni, într-un final eu cred că toți scriem ca să fim citiți de alții, altfel nu am avea bloguri publice, am scrie cel mult un jurnal personal. Iar să te faci cunoscut nu-i lucru ușor, trebuie timp și răbdare.

Încotro cu blogul ăsta al meu? Nici eu nu știu uneori … Vreau să mă simt liber, să scriu despre ce am chef, când am chef, păstrând anumite limite. Un blog simplu, unde nu încerc să vând nimic, nu încerc să impun, nici să conving, un blog unde să-mi împărtășesc experiențele, pasiunile, activitățile din timpul liber, inclusiv călătoriile, atunci când sunt.

Acestea fiind consemnate, urez succese tuturor colegilor cu bloguri…

Distribuiți

LASĂ UN COMENTARIU