Crezi că ai văzut-o pe ea goală, doar pentru că ai dezbrăcat-o de haine? I-ai sărutat buzele, corpul ei ți-a aparținut pe câteva clipe… crezi că asta este suficient, ca să iubești pe cineva?
Povestește-mi despre coșmarurile ei. Despre acele coșmaruri, care o fac să se ghemuiască lângă tine, în timp ce tu sforăi, fără a ține cont de asta. Privește cu atenție către palmele tale și către gândurile tale și întreabă-te: de câte ori i-ai rupt inima în mii de bucăți?
Spune-mi de ce ea pictează, de ce ea scrie, de ce atât de mult timp ascultă muzică în baie? Povestește-mi despre viața ei, despre copilăria ei? Despre primul ei bărbat, care i-a zdrobit inima. Spune-mi ceva despre tatăl ei și despre fratele ei. Spune-mi despre demonii și despre fricile ei. Despre neîncrederea și discuțiile cu sine însăși…
Povestește-mi despre tot ce vrea ea de la viață. Despre toate lucrurile mărunte, pe care le-a trasnformat în dorințe în fața unei stele. Spune-mi de ce orașul ei preferat – este orașul ei preferat? Spune-mi de ce ea tresare puțin, atunci când îi spui cât este de frumoasă?
Spune-mi despre toate aceste mărunțișuri, pe care tu le urăști la ea și eu îți voi spune de ce eu le iubesc atât de mult. Spune-mi despre întunericul ei și eu îți voi spune despre lumina ei.
Nu, probabil ai văzut-o dezbrăcată, dar încă nu ai văzut-o goală!
