Cei care îmi citesc articolele îmi spun de multe ori: „Ce norocos eșți! Ai parte numai de oameni minunați!” Realitatea nu este cea care se vede. Și eu, că orice om, întâlnesc și persoane dezagreabile. Recunosc însă că am o preferință pentru întâmplările frumoase și oamenii de la care am ce învăța. Mereu am fost atent la comportamentul celor din jur. Nu fac parte din categoria celor care văd un om și hotărăsc brusc: Nu pot să-l suport! Dar limbajul agresiv, loviturile sub centură, ranchiuna dusă la extrem mă fac de multe ori să băț în retragere. Nu sunt înzestrat cu suficientă energie pentru lupte de gherilă.
Interacționând în fiecare zi cu oameni diferiți mi-am dat seama de un lucru, mie nu-mi plac oamenii needucați. Și când spun oameni needucați mă refer la cei indiferenți, grăbiți, inculți, murdari, răi etc. Iar că să câștigi respectul meu nu are importanță cât de mult înveți pentru examen, câte strofe cunoșți din Luceafărul sau câte note de 10 ai luat în anii de liceu, pentru mine e important să fii Om. Om?
Să-I respecţi pe cei din jur, de ce, dacă poţi să strigi la ei. De ce să ajuţi o bătrânică dacă poți alerga grăbit pe lîngă ea? De ce să respecţi regulile de circulaţie, dacă te poţi achita şi dintr-o vorbă. De ce să nu fii violent cu soţia ta, dacă ea nu a reuşit să-ți pregatească cina? De ce să nu arunci gunoaiele pe jos, oriunde,oricînd… cînd vrea muşchiul tău.
De ce să dai mită, de ce să nu furi, de ce să nu amăgeşti, de ce să nu profiţi de oamenii buni.
De ce? De ce EU? Să respect, ce e ală ,,respect” ?
De ce să le faci pe toate astea cînd poţi să iubeşti, să asculţi, să înveţi, să fii fericit, să fii tolerant, să fii atent, să dăruieşti o floare…să fii Om.
Un om educat care respectă bunele maniere, care ştie cum să se comporte în societate, care nu-şi înseală nevasta, care-şi iubeşte copii, care ocroteşte natura, care respectă pe cei în vîrstă, un om care are cei 7 ani de acasă.
De ce să-ţi pese de cei din jur dacă tu ai lumea ta?
Pentru că lumea în care trăieşti tu face parte din întreg universul omenesc, cu bune şi rele, cu frumoase şi urîte, cu adevărul şi minciună, între alb şi negru. Este alegerea ta să-ţi trăieşti viaţa în libertatea, însa trebuie să ştii că această libertate necesită foarte multă responsabilitate.
Libertatea nu e un drept, ci o obligaţie. O obligaţie faţă de Viaţă, de tot ce e Frumos şi Sfînt.
Şi chiar daca nimeni nu este perfect, încercarea de reuşi este însuşi reuşita. Tu construieşti lumea cu gîndurile tale şi lumea te contruieşte pe tine. Şi…pe măsură ce vei încerca să faci bine, vei întelege că lumea întreagă este o bunătate.
Trecând peste toate astea îmi plac oamenii politicoși care caută pe cât posibil să se limiteze la aspectele frumoase ale vieții. Prefer oamenii cu voci educate care știu să imprime farmec frazelor rostite. Îi doresc în preajma mea pe cei care își aleg cu atenție cuvintele pentru că înțeleg cu adevărat greutatea lor. Un cuvânt poate da aripi, dar poate la fel de ușor să dărâme totul într-o secundă. Aleg să stau în preajma celor care promovează faptele bune și se disting prin gesturi curtenitoare.
Îmi plac oamenii care știu să mulțumească, cei care spun „te rog frumos”, care îl preferă pe „mi-ar plăcea” în locul lui „vreau”. Cei care tratează oamenii cu delicatețe, cu tact, iartă defecte și promovează calități. Cei care reușesc să treacă cu grație peste momentele dezagreabile ale vieții. Îmi plac cei care pun pe prim plan eleganța în gesturi înaintea eleganței vestimentare. Dar mai ales îmi plac oamenii care știu să-și respecte seniorii și realizările lor. Găsesc că asta este Everestul educației unui om.